Zahir

Mă apucă niște stări interesante: îmi dau lacrimi, râd, îi mulțumesc destinului că nu am găsit cartea pe care o căutam și că, în schimb, mi-a picat în mână Paulo Coelho.

Asta a fost prima senzație trăită după ce am terminat de citit o a doua carte de la el. Nu este ca toate cărțile “Cunoaște-te pe tine însuți”, cărți motivaționale care îți dau elixirul succesului doar în teorie. Nu.

Cartea asta mă face să îmi pun la îndoiala întreaga existență.

Mă cunosc pe mine însămi îndeajuns de bine încât să știu ce-mi place și ce nu?

Fac cutare lucru pentru ca asa vreau eu sau pentru ca ei dictează că așa e normal, firesc?

Ce-mi place să fac?

Trăiesc, sau doar exist?

Știai că e posibil ca după o perioadă de timp, soțul și soția să fie unul lângă altul, dar în acelasi timp, să nu fie unul lângă altul? Exact ca șinele de tren: merg în paralel, niciodată nu se apropie mai mult, niciodată nu se distanțează mai mult. Merg la aceeasi distanță de 143.5 centimetri.